Dor
Eram trei nebuni care nu ne mai vazusem de ceva vreme. Aproape de un an de zile. Simteam nevoia de a ne apropia din nou, de a respira unul langa celalalt, de a ne juca unul cu gandurile celuilalt.
Eram soarele din noptile lor, iar ele erau stelele diminetilor mele. Eram fiecare cate o culoare. Eu eram albul, iar ele erau derivatii ale negrului. Una era gri, iar cealalta era un bleumarin mai independent.
Eram un contrast necunoscut de idei care vroia mereu sa se joace cu ele. Eram inchis in dorintele lor si trebuia mereu sa le fac pe plac.
Intr-o zi ne-am dus pe plaja. A vrut sa ne arate cat este de frumoasa. Am privit-o toata ziua. Era superba. Mirosul ei ne mangaia obrajii.
Cand m-am trezit, erau adormite amandoua. Mai mult somnoroase. Le-am analizat fiecare miscare ciudata. Pentru un moment am avut impresia ca am prins timpul si ca i-am lipit secundele.
Se facea seara. Eram tot acolo. Doi pescarusi rebeli. Si marea.