Home sweet home!

Nervi, foame, ploaie si foarte multa tampenie. Asa as caracteriza eu drumul de intoarcere acasa. Romania este reprezentata dincolo de granite numai de moldoveni imputiti carora nu le mai tace gura, de tigani plini de tinichele si valuta, plus smecherasii cocalari din spatele blocului care au facut cine stie ce afacere si au iesit sa vada lumea.

Recomand tuturor cunoscutilor si necunoscutilor de a nu zbura niciodata cu Blue Air, care dupa umila mea parere, nu depaseste rangul de companie de categoria a patra. Am zburat cu o panarama de avion, am murit de cald si am plecat de la Roma exact cand trebuia sa ajungem la Bucuresti.

Saracele insotitoare de bord erau pe dinafara cu situatia si dadeau impresia de privighetori triste care nici macar de mancare nu ne-au dat. Asa se intampla cand platesti 250 de euro pe un bilet dus-intors si mai ai surpriza ca sa se faca si misto pe banii tai.

De la Roma am plecat pe soare si am ajuns in Romania pe o furtuna incredibila. Ne-a zdruncinat destul de tare avionul si la un moment dat chiar am vrut sa intreb daca avem dreptul la o parasuta in caz de nevoie.

Pe Otopeni m-a intampinat cu bratele deschise haosul romanesc. Am stat aproape o ora dupa bagaje. Ca in filmele cu prosti, ne-au afisat zborul de Roma la o banda rulanta si ele saracele erau descarcate in alta parte. In final, ne-am dat seama de idiotenie si am inceput sa zgarmam printre bagajele celor de la Londra pentru ca acolo erau aruncate si ale noastre.

Ca bonus, am mai stat si in parcare o ora. Asta ca sa fie seara perfecta. Am ajuns acasa mort de foame si rupt de somn. Inainte sa ma bag in pat, m-am uitat la ceas. Indica negresit ora 3:30.

Of, ce bine e sa fii acasa!