Sentimental

Mergeam pe strada pustie si ma gandeam la chipul tau. Simteam din cand in cand un fior rece pe umarul stang si ma intorceam brusc sa-mi verific curiozitatea. Vantul imi alunga de fiecare data orice speranta de a te atinge.

Inchideam ochii. Imi imaginam ca esti langa mine. Te strangeam in brate si nu mai vroiam sa-ti dau drumul. Uram cu intensitate atunci cand simteam acel fior si ma intorceam brusc cu aceeasi repeziciune. Vantul ma pacalea de fiecare data. Nu ma lasa nici o clipa sa visez frumos.

Nu avea rost sa te strig sau sa-mi fac iluzii ca si tu ma cauti prin amalgamul de idei. Relativ stupid, dadeam din maini. Gesticulam aparent prosteste in cautarea unui raspuns. Vroiam sa alung acel fior care inca ma bantuia. Am ezitat indeajuns ca sa mai sper in ceva.

Cu mainile intinse ma pregateam sa sugrum vantul. Ma saturasem sa se tot joace cu mine ca un copil inocent ce nu-si avea limita. Hotarasem sa-l infrunt. M-am intors brusc. Si te-am vazut. Erai la fel ca atunci cand ne-am despartit. Aveai o lacrima pe obrazul drept si un mic zambet in coltul gurii.

– Te iubesc!
– Stiu. Si mie mi-ai lipsit. As vrea sa mai ramai.
– Nu pot. Sunt doar o soapta.
– Te iubesc!

Si fiorul disparu brusc. Eram vindecat. Pentru totdeauna.