Stranger in a strange land (1)

14.07.2015

Salutari de pe meleaguri straine! Am cautat din tot sufletul un wireless, dar se pare ca aici nu e chiar ca la carciuma din coltul strazii unde netul lui Nea Mitica se prostitueaza cu trei lei pe ora sau cat o mai fi tariful. Daca totusi cititi aceste randuri, inseamna ca am dat de civilizatie.

O sa las in urma monotonul, peripetiile traite in drum spre aeroport, serviciile de rahat ale companiei Blue Air si toate celelalte detalii care fac viata mai palpitanta. Un lucru e cert, am ajuns la Roma si prima impresie pe care mi-a lasat-o acest minunat oras a fost una foarte stricta: curatenia. Bucurestiul pe langa Roma pare o comuna slab dezvoltata din toate punctele de vedere. Nu ca as vrea acum sa ridic in slavi o capitala europeana total necunoscuta, insa diferentele sunt vizibile pana si unui orb.

ciudatRoma este un oras imens, cu multe locuri in care poti sa-ti pierzi timpul. Din cele vazute pana acum, pot sa afirm ca imi place nespus de mult din punct de vedere turistic. Cladirile istorice, parcurile, resedintele de vacanta si oamenii cat de cat guralivi, iti starnesc aceasta impresie pe care nu poti sa o mai controlezi. Pe de alta parte, sunt total uimit sa aflu ca italienii nu prea vorbesc limba engleza. E ca si cand ar veni la noi un grup de japonezi si ar avea asteptari ca toata lumea sa le vorbeasca in limba lor intortocheata. Incerc sa ma descurc cum pot. Mai un “excuse me”, mai un semn, mai o fata expresiva, si totul se rezolva.

Dupa un zbor obositor de aproape doua ceasuri si dupa o masa copioasa, stau in sfarsit pe un scaun in curtea casei de vacanta la care ma aflu. Un bec insistent ma tot jeneaza cu al lui palid galbejit. In departare aud un foc de artificii, cu toate ca locatia in care stau este foarte linistita. Senzatie e una de evadare totala, lasand in urma caldura sufocanta din Bucuresti, oamenii sictiriti, traficul enervant si zgomotul obositor al unei zile obisnuite. Aici parca ar fi exact opusul. Va las pe voi sa va imaginati armonia respectiva.

Am in cap melodia “Vama Veche – Calul din Marlboro” si parca e pusa intentionat pe repeat. Pe langa versurile care de ceva vreme nu vor sa-mi dea pace, imi alearga prin minte cuvintele “drum”, “dor”, “oameni”, “ganduri”, “brusc”, “amintire”, “soapta” si nu in ultimul rand, “liniste”. As vrea sa pot forma o fraza care sa va descrie starea mea de spirit, insa consider asta ca facand parte din alt capitol.

Pana atunci ma duc sa visez toate lucrurile pe care as vrea sa le fac. Si cine stie, poate ca maine am sa ma trezesc un pic mai fericit. Pozele sunt pe vine. Netul este inexistent momentan, deci nu va asteptati la prea multe.

PS: Iulia, ce mai fac baloanele mele? Mi le mai dai inapoi cand ma intorc? 😛

15.07.2015

O noua zi, o noua aventura. Constat cu stupoare ca italienii mananca mult mai putin ca noi. Nu de alta, dar in dimineata asta era sa mor de foame. La ei, micul dejun se rezuma doar la un corn cu gem si o cafea. Cornul fiind unul minuscul de-l pierzi prin palma si cafeaua fiind o imensa spuma alba.

Un lucru care nu prea ma incanta e ca pretutindeni intalnesc oameni cu pigmentul mult prea colorat. Si nu, nu ma refer la tigani, ci la natia africana care vine la Roma sa faca comert cu orice rahat. Estimez asa ceva si la noi in tara peste maxim cinci ani de zile.

La cumparaturi, lucrurile stau mai bine decat m-am asteptat. Asta pentru ca am prins perioada de SALDI (reduceri). Si ca sa va faceti o idee, o geaca costa in jur a zece euro.

Alta chestie interesanta e ca nimeni nu prea circula cu tramvaiul sau cu orice mijloc de transport in comun. Pentru italieni, a circula cu asa ceva inseamna o mare rusine. La ei, la 14 ani circuli cu o masina speciala, mult mai mica si mult mai predispusa accidentelor. Un fel de Ford in miniatura. Dar totusi, ai masina la 14 ani. E ceva.

Avansand in centrul Romei, imaginea se mai schimba putin. Revin acele fete pigmentate, apar grupuri sufocante de turisti de toate natiile si incepe sa semene cu centrul binecunoscut al Bucurestiului. Intr-un fel sau altul spus, devii mai precaut, te asiguri ca portofelul sta bine in buzunarul pe care numai fermoarul il mai poate accesa si ca orice aparat foto sau video e bine strans in mana dreapta. Strazile sunt foarte inguste si, avand in vedere ca azi e duminica, am nimerit mai mult sau mai putin perfect la o plimbare de sfarsit de saptamana. Ca o paranteza, magazinele inchid la 19:30 cel tarziu, unde predau stafeta pub-urilor si cluburilor de noapte.

M-am invartit mai mult prin Piazza di Spania, asa ca nu am cine stie ce sa va povestesc. La intoarcere, am mancat niste spaghete romane. Bune rau. Mai ales cand ti-e foame de nu mai poti.

Si sa zicem ca pentru azi mi-a ajuns. Maine ma duc la plaja. Ne auzim cu detalii maine seara.

16.07.2015

Azi am fost la Ostia. Ca sa va faceti o idee, imaginati-va cum ar arata Mamaia peste 25 de ani. Si ridicati totul la patrat. As vrea din tot sufletul sa va arat poze, dar pana saptamana viitoare trebuie sa va multumiti doar cu scrisul.

Drumul a fost obositor, deoarece am fost cu un fel de tren rapid de suprafata si a trebuit sa schimb la un moment dat. Cum ar fi la noi Piata Victoriei. Garile lor pe langa faptul ca sunt imense, au niste trenuri infecte. Ale noastre sunt lux. Si peste tot pe unde te uiti, vezi numai grafitti.

Pe plaja totul e organizat si curatenie de lingi sare de pe jos. Apa cristal si soare cat incape (pentru necunoscatori, Marea Ionica). Era sa ma prajesc rau de tot, pentru ca eu sunt genul care nu agreeaza cremele de soare. Chiar acum cand va scriu, pielea imi zvacneste de caldura. O sa ma intorc bronzat mai rau ca un tigan si nici nu stiu daca o sa ma mai recunoasteti.

Ostia mi-a lasat impresia unui oras activ, in genul celor din Turcia. Ma refer la cele care au iesire la mare: Kusadasi, Fethiye, Kemer. Mici si luxoase. Iar in Ostia, in comparatie cu Roma, strazile sunt late rau si soferii foarte tampiti.

Si aici am doua chestii interesante de precizat. Prima ar fi ca asa cum mergeam pe strada, am dat peste un “tonomat” de prezervative. Ca o paranteza, cum ar fi la noi cele cu reincarcarea creditului. Daca ramai fara protctie si esti in criza, te duci frumos, bagi fisa si iei ciubucu. Usor si practic, fara sa mai stai la coada si fara sa te mai certi cu vanzatoarea daca ai doar 16 ani.

A doua chestie, specificand a nu ii spune niciodata in fata unui italian fie el nervos sau nu, este folosirea cuvantului IMORTE. Un fel de alint la “Mortii ma-tii!”. Dar un alint cu urmari foarte grave. Sursa de la care am aflat isi rezerva dreptul de a-si proteja identitatea.

La intoarcere, drumul a fost la fel de obositor si lung de aproape doua ore. Nu stiu de ce, dar am impresia ca azi au fost peste 45 de grade Celsius. Noroc ca aici nu exista transport in comun fara aer conditionat.

Azi am incercat o Pizza Capriciosa si cred ca daca v-as da reteta, Pizza Hut ar da faliment total, le-ar muri bucatarii de ciuda, femeile de serviciu s-ar spanzura (daca au asa ceva) si magazinul ar sari in aer. Glumeam. Recomand pizzele cu blatul subtire, in sos de bulion si multa mozzarella.

Sunt putin obosit, insa dupa trei cafele nu prea iti mai vine somul. Am vorbit si cu Narmer si luni plec spre Venetia. Un bilet dus-intors costa nu mai mult de 105 euro. Laser, frate. Dar pana atunci mai am centrul istoric al Romei, adica mai pe scurt “crème de la crème”.

Ah, da, si maine cred ca o sa ma odihnesc.

17.07.2015

Italienii beau vin alb in loc de apa la orice masa din zi. Si asta imi lasa impresia ca sunt niste oameni care se respecta. Dupa aproape patru zile in care am stat aici, imi asum dreptul de a trage concluzia ca berea e pentru prosti. Fara suparare pentru toti bautorii de bere.

Azi, dupa cum v-am spus si ieri, am stat mai mult sa ma odihnesc. Maine ma duc la Anzio si abia poimaine incep sa cutreier partea antica a Romei.

Si totusi mi s-a facut un dor de multe chestii din tara, dar presupun ca o sa cataloghez acest lucru ca un “ceva” foarte normal. Si anume: de iesirile cu “nimicii”, de discutiile tarzii purtate cu Iulia, de rutina mea zilnica din Bucuresti, de vecinul meu Slash, de parinti si de ceilalti prieteni pe care am uitat sa-i mentionez. Si parca cand ma intorc, avem betie de tras la ziua lui Eugen. Nu-i asa?

Acum ascult “Moby – The Great Escape”. Vi se pare ceva ciudat in asta?

Apropo, romanii din Roma se cunosc de la o posta. Asta pentru ca se impart in doua categorii mari si late. In prima se incadreaza tiganii bortosi, imbracati ca niste tarani si cu sandale in picioare. Iar a doua se compune din cocalarii smecheri cu bluza Puma, pantaloni Nike si adidasi de piele intoarsa in picioare. Va spun ceva nou? Asa ziceam si eu.

Va urma…

Leave a Reply