Stranger in a strange land (2)

18.07.2015

Incep sa ma adaptez stilului de viata italian. Acum mananc mai putin, dar tinand cont de faptul ca mancarea lor este foarte consistenta. Imi place ca italienii nu se solicita asa de mult cum o facem noi in Bucuresti si isi rezerva dreptul de a nu face nimic cel putin o zi pe saptamana din cele lucratoare. Si la ei, a nu face nimic inseamna a iesi la terasa cu prietenii si a vorbi ingrozitor de mult.

Am fost la Anzio si am plecat de acolo cu o impresie placuta. Un orasel ca multe altele, cu iesire la mare, dar cu multe casute asezate pe malul marii. O priveliste superba, iar plajele sunt curate si lumea foarte civilizata.

Ca sa va fac in ciuda, mi-am luat botosi de la Nike. Sac! La italieni, lumea se respecta cel mai mult cand vine vorba de imbracaminte si de incaltaminte. La noi inca mai domneste mentalitatea comunista de a cumpara cinci perechi proaste in loc de una buna.

Unele impresii au mai disparut, unele au luat brusc nastere. Depinde cat de mult incepi sa cunosti felul lor de a fi. Va spun sincer ca orice bucuresetean care ar veni la Roma, s-ar adapta imediat stilului de viata. Aici tinerii au o libertate iesita din comun. In schimb, daca un italian ar veni la Bucuresti, cred ca s-ar sinucide in cel mult o saptamana. Hai sa nu fiu rau. Cinci zile maxim.

Maine ma duc la Colosseum si mi-am propus sa ma trezesc la ora 6. Apropo, aici suntem cu o ora inapoi. Drept urmare, v-am lasat si ne auzim curand.

19.07.2015

Ma dor picioarele ingrozitor. Nu cred ca am mai fost asa de obosit de cand sunt eu. Dar a meritat. Sa zicem ca am vizitat doar o mica parte a Romei, dar cea care contine una din cele 7 minuni ale lumii moderne, si anume renumitul Colosseum.

O constructie impresionanta, insa aflata mereu in continua renovare. Nu mai tin minte, dar din cate stiu eu, inainte nu era un oval complet. Asta pentru ca una din partile laterale pare mult mai noua decat restul constructiei.

Si ca sa vizitezi interiorul, trebuie sa stai la o coada aproape juma de zi. Foarte multi chinezi, foarte multa aglomeratie, foarte multa caldura. Am decis ca o sa ma intorc si intr-o noapte ca am inteles cum ca totul e superb luminat.

Pozele nu o sa transmita niciodata sentimentul pe care il ai atunci cand esti la fata locului. Roma arata ca in poze si vederi, insa alta e cand vezi cu ochii tai si-ti dai seama ca tot ceea ce vezi e cat se poate de adevarat.

Mai enumar Panteonul si Columna lui Traian care au fost si ele imortalizate cu aparatul foto si cu camera video. De fapt, aparatul era intr-o mana si camera in cealalta. Si unde mai adaugi ca trebuia sa fiu atent si la tot ce se intampla in jurul meu.

La Fontana di Trevi nu am stat mai mult de 5 minute. Si asta pentru ca aveai impresia ca stai intr-un vulcan incins. Multa lume, aer irespirabil si o galagie extrema. Ma intreb, oare mi s-o implini dorinta?

Nu ma plang, insa sunt mult prea obosit pentru a mai scrie altceva.

20.07.2015

Azi a fost o zi mai linistita din toata punctele de vedere. M-am relaxat putin dupa programul infernal de ieri si am stat departe de soarele arzator. Am auzit ca in Bucuresti e arsita mare. Si aici e la fel, mai ales ca nu am vazut pic de nor de cand am venit. Foarte ciudat.

Am inceput sa inteleg destul de bine italiana. Multe cuvinte le-am invatat si restul le interpretez in functie de context. Injuraturile le stiu cel mai bine. Ce sa-i faci, astea sunt primele lucruri care se invata intr-o limba straina. Fie ca vrei, fie ca nu vrei.

Acum stau pe canapea si ma uit la Beavis & Butthead. Si ascult Kenny G.

Maine se preconizeaza Vatican. Abia astept.

21.07.2015

M-am trezit la ora 8, am mancat si am pornit spre Piazza San Pietro. Cald rau si aglomeratie mare. Se impartea apa minerala pe strada. Grupulete de turisti stateau la coada sa intre la muzeu. Ghidul lor invartea un steag alb pe deasupra capetelor. Am vazut si alb, si negru, si galben, si albastru, si verde, si rosu. De fapt, cred ca am vazut de toate culorile.

In Piazza San Pietro nu stii ce poze sa faci mai intai. Pur si simplu esti rapit de priveliste si dus in alta lume. Un sentiment cat se poate de placut. Si daca mai asculti si Sacred Spirit este mult prea perfect.

Singurul lucru pe care nu l-am stiut a fost ca in biserica de la Vatican nu poti sa intri cu pantaloni scurti. Asa ca am dat repede fuga la cel mai apropiat magazin si mi-am cumparat o pereche de blugi. Ce sa-i faci acum, regulile sunt reguli. Si trebuie respectate. Nu ca in Romania unde fiecare face ce il duce capul.

Nu stiu daca pot sa va descriu in cuvinte ceea ce am vazut. Pentru detalii ori va arat poze, ori ce am filmat. Ne intelegem noi cand ajung in tara.

Am mai fost in vreo 3 piete, am mai vazut cateva monumente, am mai murit de cald si cand oboseala mi-a zis “gata”, m-am indreptat spre casa. Ah, da, am gasit si o sala de internet destul de draguta prin centru. O ora costa nu mai mult de 4 euro.

Faza zilei s-a petrecut intr-un restaurant italian unde m-a servit o picolita moldoveanca. Eu am cunoscut din prima din ce aluat e, insa m-am chinuit sa ma inteleg cu ea in italiana asa de chestie. La sfarsit, i-am multumit in romaneste si a ramas interzisa. Mi-a zis ca am fata de rus sau polonez. Asa o fi?

Maine, restul Romei si cumparaturi. Luni, Venetia. Acum, somn.

Va urma…

[later edit]: Am ajuns cu bine la Venetia. Ne auzim cu detalii in zilele ce urmeaza.