Stranger in a strange land (5)

01.08.2015

Obosit mort, abia daca mai vad tastele de la laptop. Am vizitat Venetia si nu mai am cuvinte. Nu se compara cu nici o descriere si cu nimic din ce am auzit de la unii si de la altii. Venetia este un oras curat, plin de constructii cu o arhitectura iesita din comun si, spre marea mea mirare, apa nu miroase asa de rau precum am auzit.

Era plin de turisti peste tot pe unde mergem. De toate natiile. La McDonald’s era macel. Nici de toalete nu te puteai atingea. In schimb, in Piazza San Marco, cu tot cu turisti, a fost ceva impresionant. Am hranit porumbeii cu 1 euro, care s-au urcat pe mine sa infulece grauntele. Erau foarte blanzi.

Am vazut renumitele gondole si Puntea Suspinelor. Se zice ca cine trecea puntea, nu se mai intorcea decat cu picioarele inainte. Era un fel de pod de legatura intre tribunal si inchisoare, care acum face parte dintr-un muzeu.

Am intalnit si tigani romani. Cu acordeonul. Cantau destul de bine si erau frumos imbracati. Le-am lasat 50 de centi pentru osteneala. Am luat si suveniruri. Aveai de unde alege. Preturile erau acceptabile.

Am auzit ca in tara a plouat. Eu am mai trecut si pe la mare. Tot la Eraclea. Apa era cam rece, dar nu m-am abtinut sa nu fac o baie. Lumea pleca de la plaja, iar eu abia veneam. Am plecat cand soarele s-a suparat pe mine si a parasit cerul. Nu-i nimic. O sa-l cert eu maine.

02.08.2015

Azi mai mult am stat si m-am odihnit. M-am trezit mai tarziu, am mancat si m-am asezat la televizor. In Motta e aceasi liniste care te sperie. In principiu, in zilele in care nu facem nimic, dam o fuga pana la mare. E aproape si imposibil sa rezisti tentatiei.

Nici nu stii cand trece timpul. Esti vrajit si te trezesti in pat cum ca trebuie sa te culci pentru ca a doua zi ai multe de facut. Nu as vrea sa zic ca in Italia timpul are mai putine secunde, dar programul pe care poti sa ti-l faci, iti permite orice.

Ma gandesc doar ca am destul de facut cand ma intorc in tara. Am multe lucruri de reluat si altele de care nici nu m-am apucat. O parte imi spune sa raman, o parte imi spune sa ma intorc. Dar nu imi place sa las lucrurile neterminate. E bine cand visezi, dar e si mai bine cand stii sa te trezesti din nou la realitate.

03.08.2015

Ne-am decis sa megem la munte la Belluno. Un fel de oras medieval precum Sibiul, asezat undeva sus printre masivii stancosi. Am mers pe un drum national, paralel cu autostrada care trecea direct prin munte. Ne-am mai oprit, am facut poze, am mai baut un suc.

In oras nu am stat mult, dar ne-am odihnit si am savurat aerul racoros de munte. La intoarcere, am facut glume in masina, am ascultat muzica si am mers la cumparaturi. Nu eram obosit, dar ma molesisem putin pe drumul plin de serpentine.

Seara am mai tras o fuga cu bicicletele si m-am plimbat de-a lungul cerului instelat. M-am oprit pe o bancuta si am stat de vorba cu Narmer. Ne e dor de Bucuresti si de locurile dragi. De Herastrau, Cismigiu si toate locurile cunoscute. Mai sunt cateva zile si o sa le revad.

04.08.2015

Azi m-am trezit cu gandul la mare. Nu mai e asa de cald precum saptamana in care am venit, dar temperaturile ating 25 de grade Celsius. Apa marii e tocmai buna, iar soarele parca iti zambeste si te indeamna sa faci plaja. Am mancat si am plecat catre mare cu zambetul pe buze.

Initial am avut impresia ca lumea nu vine la plaja din cauza vremii. E ciudat pentru ca azi e si sambata. Dar era din cauza faptului ca ajunsesem prea de dimineata si lumea inca nu se trezise. Apa iti dadea senzatia ca e rece, dar cu timpul m-am obisnuit si mi s-a parut extrem de calda. Eu nu sunt genul care sa se obisnuiasca cu apa. Intru direct, in fuga.

Singurul lucru care ma enerva era ca batea vantul si ca tremurai cand ieseai din apa. Dar cu toate astea, mi-am luat inima in dinti si am mai facut o plimbare de-a lungul marii, cu aparatul in mana.

Cand am dat sa plec, brusc mi-am dat seama ca am uitat ceva. Mi se intampla foarte rar, dar de data asta eram sigur ca lasasem ceva in urma. M-am uitat la soare si am inceput sa zambesc. Imi adusesem aminte ce uitasem. Nisipul fierbinte. Si marea.

05.08.2015

Azi ma intorc la Roma. Era programat un gratar la munte, dar am decis ca e bine sa mai dau o tura prin Venetia, in apropierea garii. Am tren la ora 18, iar la Roma ajung pe la ora 23. O sa las multe in urma, dar o sa iau cu mine amintirile. Si pozele, care o sa ma faca mereu sa zambesc si sa-mi aduc aminte de aceste locuri minunate.

Aici termin jurnalul meu de vacanta. La Roma nu am net, asa ca ne auzim direct in tara. In Bucuresti o sa ajung pe 6 august la ora 22. V-am lasat si vorbim in tara.